Vine un moment în care nu mai ești sigur… Este doar o fază? Sau s-au schimbat cu adevărat sentimentele?

Acestea sunt semnele subtile, dar profunde, care trădează epuizarea emoțională.

Simte un gol emoțional tot mai mare.

Primul semn: legătura invizibilă slăbește. Dorința de a împărtăși, de a se destăinui, de a se conecta pare să se estompeze. Momentele petrecute împreună par deconectate, ca și cum ar fi lipsite de intensitate emoțională. Această deconectare nu se exprimă prin strigăte, ci printr-o liniște interioară grea.

Angajamentul scade treptat.

Pe măsură ce sentimentele se estompează, la fel se întâmplă și cu implicarea în viața de zi cu zi a cuplului. Ieșiri împreună, gesturi tandre, puțină atenție? Le abandonează treptat. Nu din dezinteres deliberat, ci pentru că inima ei nu mai răspunde. Ceea ce o entuziasma ieri nu o mai mișcă la fel de mult.

Iritabilitatea prevalează asupra răbdării.

Ceea ce odinioară părea plăcut devine o sursă de iritare. Obiceiurile celeilalte persoane devin împovărătoare, iar tensiunile se acumulează mai ușor. Poate apărea o formă de resentiment ascuns, greu de explicat, dar foarte prezentă în interacțiunile de zi cu zi.

Dialogul devine rar.

Comunicarea, un element cheie al unei relații, se estompează. Există din ce în ce mai puține confidențe, din ce în ce mai puține conversații sincere. Discuțiile se limitează la esențial. Tăcerea, odinioară plăcută, devine grea și dezvăluie o anxietate profundă. E ca și cum nu mai vrea să se dezvăluie sau să cultive conexiunea.

Nevoia de spațiu personal devine din ce în ce mai puternică.

Nu este vorba că vrea să rănească, dar simte nevoia să se concentreze asupra ei înșiși. Planurile, deciziile și lumea ei personală au prioritate. Acționează singură, gândește singură și se exprimă asertiv într-un spațiu care devine din ce în ce mai puțin conjugal.

Dorința fizică scade treptat.

Implicitul „charnelle s’efface”. Deviația intimă a fluidității mele, a inexistenței mele. Simplul contact poate părea intruziv. Nu din cauza respingerii celeilalte persoane, ci pentru că corpul ei nu mai vibrează așa cum o făcea înainte, reflectând o detașare emoțională mai profundă.

Tristețe amestecată cu vinovăție

Chiar și atunci când sentimentele se estompează, o femeie poate simți o tristețe profundă. Nu din cauza a ceea ce trăiește, ci din cauza a ceea ce știe că o provoacă: îndoială, durere, posibilă alienare. Se poate simți vinovată pentru că nu mai iubește, iar această vinovăție este uneori la fel de grea ca despărțirea în sine.

În rezumat

Aceste sentimente nu sunt scopuri în sine. Sunt semnale, adesea tăcute, că ceva se schimbă. Uneori, ele necesită o reevaluare colectivă. Alteori, marchează începutul unei noi căi. Este important să rămâi fidel ție însuți, cu claritate și bunătate.